Am I ?

Marti 13, still here

Desi mai am cateva luni pana schimb prefixul a doua oara in lunga mea viata, azi mi-a zburat gandul la ceva... Chiar sunt mare? Matura? Capabila de lucruri de adult? Responsabila? Inteleapta? O fii asa? Eu una nu vad asta. Eu inca ma simt un copil. Unul care inca mai simte un dor imens de mama si sfaturile ei atunci cand lucrurile din jur o iau razna. Si cred ca o sa simt asta mereu! Stii, cand eram tanara si naiva si ma uitam la filme tipic hollywodiene cu fete care se muta intr-un alt oras pentru a face facultatea mi se parea ca pentru asta, chiar trebuie sa fii, in primul rand, mare si capabila de a trai fara protectia familiei. Ok, atunci ideea de mare totusi mi se contura altfel in minte. Acum insa... Nu simt ca am crescut chiar daca m-am mutat intr-un alt oras, stau singura, imi platesc facturile si imi port de grija. Singura! Si imi place, mi se pare normal si nu m-as mai muta acasa, fiindca... Acasa e aici! Dar nu, nu sunt mare. Uneori nici responsabila, nici inteleapta si in niciun caz matura. Fiindca probabil inca nici nu trebuie sa fiu. Inca mai pot sa ma prostesc, sa ma rasfat si chiar sa mai gresesc, uneori... Pe de alta parte insa, acum consecintele se reflecta doar asupra mea. Si m-am obisnuit si cu asta!
....singurul lucru cu care nu o sa ma pot obisnui niciodata e absenta ta. Pentru ca tu trebui sa fii aici! Chiar trebuie, intelegi ?

"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"