I`m coming home!

15.03, red is almost purple

Maine pe vremea aceasta o sa scriu de acasa! Din camera mea mov, din patul meu moale privind pe ferestrele mele mari. Acolo toate sunt ale mele! Le simt si le visez tot timpul! Uneori, dimineata inainte sa deschid ochii imi imaginez ca sunt acasa... Si ma cuprinde un sentiment de liniste si pace, dar ma trezesc repede la realitate! Si totul e rosu aici, nu mov cum e acasa... Dar e bine! E un fel de acasa si aici! Si oricum e ciudat cum si atunci cand sunt acolo, unde e chiar acasa, de fapt nu mai e! Fiindca sunt un fel de musafir care vine uneori, sta putin si pleaca cu greu. Si de aici plec cu greu, dar e suportabil fiindca stiu ca in doua-trei zile m-am intors, dar acasa...Cand plec de-acasa ma-nsoteste o stare melancolica tot drumul si e destul de lung, crede-ma. Fiindca nu stiu cand ma mai intorc... Uneori am senzatia asta si cand sunt acasa fiindca stiu ca timpul e limitat si se scurge! Ce dor mi-e sa fiu iar fata la mama acasa, sa merg la liceu si sa n-am nicio grija. Parca n-am profitat destul! Sigur n-am profitat destul! Dar hai, ca e bine si aici! Iar fata lui mama raman si la cateva sute de km departare! Si acum sunt studenta, parca ar trebui sa fie mai bine! E? Nu e? Depinde!
Acum sunt optimista! Maine o sa fiu acasa si macar pentru cateva zile nu o sa am nicio o grija! De fapt totusi una...sa ma incarc pozitiv cat de mult pot!

"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"