marți, 10 iulie 2012

Introspectie

A trecut un an! Cu rele si cu bune. Un an in care am trecut prin toate starile posibile. Am si ras, am si plans. Am

fost de multe ori trista, dar si de mai multe ori bucuroasa, incantata, surprinsa. Uneori neplacut... Alteori in asa fel incat nici acum nu-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima tot ce am ce am simtit in momentele alea. Primul an de facultate s-a dus. Nu mai sunt boboaca!

Exterior

Privind rezultatul acestui an pot spune ca toate au mers bine, chiar foarte bine. Cand ajungi la sfarsit esti tentata sa spui ca nici macar nu a fost asa greu. Doar au trecut si examenele. Doar sunt in anul 2, iar viata mea toata s-a mutat acolo. Am ajuns chiar sa ma simt   "acasa" in locul ala ce parea de necuprins. Sa ma plimb pe strazi si sa nu ma pierd... Ei bine, nu chiar peste tot! Dar pentru primul an e chiar foarte bine.

Interior

Adevarul e ca...a fost un an al naibii de greu! Si probabil asa si trebuie sa fie fiindca altfel cum as putea aprecia binele de acuma? Mutarea in sine nu a fost grea, doar a fost ce mi-am dorit. Dar sa ma obisnuiesc intr-un alt loc, fie el mare, frumos, plin, exact asa cum mi l-am imaginat nu a fost la fel de usor precum ma asteptam. Am trecut prin toate starile posibile. La inceput tanjeam toata ziua sa vina weekendul sa vin acasa, apoi am ajuns sa oscilez intre acasa si aproape-acasa, iar la final neasteptatul s-a intamplat! Acasa a devenit acolo, locul unde ma simteam cel mai bine, unde asteptam sa ajung dupa o zi grea, dupa o dezamagire sau dupa un succes. Nu, nu pot sa compar cele doua locuri si probabil acolo, chiar daca e acuma acasa, nu o sa se ridice la nivelul casei unde am crescut, am invatat sa vorbesc si sa rad. E ciudat totusi cum se schimba lucrurile. In ceea ce priveste facultatea, simt ca am facut o alegere nu buna, dar una care sa imi aduca satisfactii pe viitor. Nu financiare, ci sufletesti. N-am fost mereu convinsa de lucrul acesta, fiindca a fost mult de invatat si recuperat. Si mai am pana o sa ajung la nivelul care vreau. Dar ce m-a convins a fost placerea pe care o simt de fiecare data cand invat, cand ma straduiesc si cand incerc sa dau tot ce am mai bun din mine. O sa fie bine, simt asta!

A trecut un an! Si-l astept deja pe urmatorul... Cu bratele larg deschise!








"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

2 comentarii:

  1. M-a dat jos citatul de la final.Foarte frumoasa postarea,de citat ti'am mai zic-nu am cuvinte.Mi-a placut mult.Te astept si pe la mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Your drawings are so beautiful! Specially this one! I am following you now! Would you like to follow me back?
    xoxo

    RăspundețiȘtergere