marți, 7 august 2012

Ca va bien?

Timpul trece. Parerile difera. Sentimentele se schimba. Oamenii se schimba!

Cum pot sa cer si sa-mi doresc sa primesc de la cineva sentimente infinite? Cand nici eu nu pot sa promit eternul! Dar am nevoie de el ca de aer! Ca nici acum nu am reusit sa trec peste anumite lucruri, ca amintirile noptilor din trecut inca-mi impanzesc sufletul. Si-l fac mai neincrezator! Nu, nu din cauza persoanelor care au existat in viata mea la vremea aceea. Fiindca pe ele le-am uitat de mult. Revenirea lor in viata mea nu ar aprinde nici macar o scanteie daramite focul care atunci ardea intr-atata! Dar au lasat urme... Mari si adanci! Fiindca i-am lasat sa intre incaltati la mine in suflet! Ca eu nu stiu altfel sa iubesc. Ca-mi ajungi greu la inima, e putin spus! Dar dupa ce ai trecut peste toate zidurile, ti-ai facut loc printre toate piedicile, acolo ramai. Multi si bine! Si-ti accept si-ti suport multe. Atat de multe incat in final, cand mi se termina toate sansele ce le-ai meritat(sau nu) plus inca cateva, sufletul mi-e atat de ranit incat trebuie sa-mi adun bucatile in palme. Si plec! Definitiv! Dar urmele... Urmele alea nu vor sa mai treaca! Desi timpul a trecut si trece in continuare! Si ele parca se accentueaza in loc sa treaca! Cand ma simt mai puternica, mai increzatoare, mai sigura pe pasii mei atunci se intampla ceva. Mic si nesimnificativ. Dar care-mi da toata lumea peste cap... Si ma face mai slaba decat eram inainte! Eu nu mai stiu sa iubesc, eu nu mai stiu sa am incredere, eu nu mai stiu sa fiu fericita... Nu mai stiu nici sa daruiesc. Ca mi-e frica! Si incerc, incerc din raspunsteri sa ma ridic, sa fiu din nou sigura de mine si sa ma conving ca lumea e buna asa cum obisnuiam si eu sa cred.

Pentru ca, crede-ma, nu as vrea sa stric nimic din ce am acum! Dar imi vine atat de greu si-mi ia toate puterile. Ca-n sufletul meu se da o lupta in timp ce pe fata mi se asterne un zambet. O masca...

















"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

2 comentarii:

  1. Hello dear,
    Maybe you would like to follow each others blogs with blogger and bloglovin?

    http://www.facebook.com/pages/wolffashion/369430966451649

    Have a nice day,
    gV

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ai cum mai fi ca inainte. Nici eu nu am, ne schimbam, e normal. Am fi niste nimeni daca nu am face-o. Te afli intr-o perioada de tranzitie, dar frumusetea unei perioade de tranzitie sta chiar in titlu: tranziteaza, trece! De intors nu te mai poti intoarce asa ca respira si fa pasul inainte. Alegerile tale te privesc doar pe tine si pe nimeni altcineva din jurul tau (nici macar pe cei alesi). Fa-ti curaj si fa ceea ce vrei, fara sa te gandesti atat daca e bine sau nu, la urmari si alte lucruri de genul. Nu merita. Te vei trezi peste cativa ani cu regrete, ca te adancesti in niste depresii greu de tratat si nu asta e ideea. Fii multumita, impacata cu ce ai, si daca ceea ce ai nu-ti ofera implinire, pleaca si alege altceva. Esti o fire puternica si nu vad de ce nu ai reusi. Fa ce iti dicteaza inima... Gandeste mai putin si simte mai mult. Nu iti fie teama sa spui si sa faci ceea ce simti si nici sa pleci cand situatia e sub demnitatea ta. Fa sa fii tu si apoi restul.

    PS: Scrii foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere